CABINET RECUPERARE TRAUMATOLOGICĂ VERTEBRO-MEDULARĂ ȘI NEUROMOTORIE
Dr. Stroia Victoria
Să incepemStr. Rozelor, nr. 21, Bl. C17, Parter, Mangalia
1. Consideratii generale privind
activitatea de kinetoterapie Desi pe parcursul studiilor universitare, in Planul de invatamânt al studentilor de la specializarea Kinetoterapie si motricitate speciala este cuprinsa si disciplina Teoria activitatilor motrice, consideram important sa facem unele sublinieri privind rolul exercitiilor fizice in evolutia omului, sanatatea si dezvoltarea sa, atât fizica, cât si moral-spirituala. In acest scop, precizarea obiectivelor specifice domeniului kinetoterapiei prezinta un punct de plecare important in activitatea viitorului kinetoterapeut. Astfel, obiectivele generale sunt urmatoarele: - mentinerea unei stari optime de sanatate si sporirea rezistentei organismului; - asigurarea cresterii normale si dezvoltarea fizica armonioasa; - formarea si dezvoltarea deprinderilor si priceperilor motrice, a calitatilor motrice care prezinta un grad insuficient sau incorect de dezvoltare, - - indici scazuti, urmare a unor tulburari sau sechele.
1.2. Relatia dintre kinetoterapeut si pacient Precizarea obiectivelor specifice domeniului kinetoterapiei prezinta un punct de plecare important in activitatea viitorului kinetoterapeut. Astfel, obiectivele generale sunt urmatoarele: - mentinerea unei stari optime de sanatate si sporirea rezistentei organismului; - asigurarea cresterii normale si dezvoltarea fizica armonioasa; - formarea si dezvoltarea deprinderilor si priceperilor motrice, a calitatilor motrice care prezinta un grad insuficient sau incorect de dezvoltare, indici scazuti, urmare a unor tulburari sau sechele.
1.3. Dirijarea dinamicii efortului Activitatea practica, exercitiile efectuate in cadrul unui program si miscarea umana in general, inseamna dupa cum se stie, consum de energie nervoasa si musculara. Efortul, oboseala, odihna si revenirea la normal sunt fenomene fiziologice asociate, de activitate neuromusculara. Relatia oboseala-odihna regleaza si dozeaza efortul, iar stabilirea corecta a acestui raport este cunoscuta in practica sub denumirea de „dozarea efortului” in timpul activitatii practice si reprezinta una dintre preocuparile kinetoterapeutului. Dozarea efortului este o problema deosebit de importanta. Exercitiul fizic poate fi un medicament preventiv, curativ sau nociv. In doze neinsemnate poate fi ineficient, in doze corespunzatoare este folositor, iar in doze exagerate poate fi daunator. Viitorul kinetoterapeut, colaborand indeaproape cu medicul specialist si in special cu kinetoterapeutul, va stabili:
1. volumul efortului (cantitatea totala de activitate practica, exprimata in numarul de repetari, greutati ridicate sau manevrate, timpul, durata de activitate etc.);
1.4. Exercitiul fizic - mijloc principal folosit in kinetoterapie Kinetoterapia este una dintre metodele de baza terapeutice care asigura recuperarea completa sau partiala folosind pentru aceasta si exercitiile fizice. Exercitiul fizic este considerat ca „repetarea miscarilor fiziologice” si prezinta urmatoarele caracteristici: 1. are
la baza o intentie deliberat conceputa;
|
Leziuni ale coloanei vertebrale si compresia vertebrelor Factorii de risc pentru leziuni ale coloanei vertebrale Cauzele comprimarii maduvei spinarii
- Consideratii generale privind activitatea de kinetoterapie - Relatia dintre kinetoterapeut si pacient - Dirijarea dinamicii efortului - Exercitiul fizic - mijloc principal folosit in kinetoterapie
|