|
1.3. Dirijarea dinamicii efortului
Activitatea practica, exercitiile efectuate in
cadrul unui program si miscarea umana in general, inseamna dupa cum
se stie, consum de energie nervoasa si musculara.
Efortul, oboseala, odihna si revenirea la normal
sunt fenomene fiziologice asociate, de activitate neuromusculara.
Relatia oboseala-odihna regleaza si dozeaza efortul, iar stabilirea
corecta a acestui raport este cunoscuta in practica sub denumirea de
„dozarea efortului” in timpul activitatii practice si
reprezinta una dintre preocuparile kinetoterapeutului.
Dozarea efortului este o problema deosebit de
importanta. Exercitiul fizic poate fi un medicament preventiv,
curativ sau nociv. In doze neinsemnate poate fi ineficient, in doze
corespunzatoare este folositor, iar in doze exagerate poate fi
daunator.
Viitorul
kinetoterapeut, colaborand indeaproape
cu medicul specialist si in special cu
kinetoterapeutul, va stabili:
1. volumul efortului (cantitatea
totala de activitate practica, exprimata in numarul de repetari,
greutati ridicate sau manevrate, timpul, durata de activitate etc.);
2. intensitatea efortului (ca factor care permite
aprecierea efortului in trepte pornind de la valorile mici, medii,
submaximale, maximale care se pot obtine in urma folosirii
obiectelor portative sau a contractiilor izometrice);
3. amplitudinea de miscare;
4. complexitatea exercitiului fizic.
Oricare ar fi programul
kinetic stabilit, acesta
trebuie sa respecte o structura formata din 3 parti:
a. Partea (perioada) de incalzire
1. reprezinta pregatirea
organismului pentru efort, fiind prima parte a programului
kinetic;
2. se realizeaza prin exercitii active, mai usoare, ale
tuturor segmentelor, insotite de exercitii de respiratie; exercitii
de intindere. In cazul in care un pacient vine la gimnastica direct
de la bazin (unde a facut programul de exercitii in apa), atunci se
poate renunta la aceasta parte de incalzire;
3. durata perioadei de incalzire este variabila putand
merge pana la 10 minute, fiind in functie de intensitatea
exercitiilor folosite pentru incalzire si de nivelul de efort care
urmeaza sa fie realizat in perioada de lucru propriu-zisa.
b. Partea (perioada) de exercitii
propriu-zise
1. reprezinta perioada programului
de lucru propriu-zis;
2. se realizeaza prin exercitii si manevre specifice
patologiei pacientului;
3. durata programului de exercitii este in functie de
afectiune si de particularitatile pacientului.
c. Partea (perioada) de incheiere
1. reprezinta perioada de revenire
a organismului dupa efort (dupa executarea programului de exercitii,
efortul nu trebuie oprit brusc si organismul lasat in repaus);
2. intre efort si repaus trebuie sa existe un interval
scurt de activitate musculara pentru a preveni aparitia unor
incidente neplacute;
3. durata acestei perioade poate fi de 5-10 minute;
4. se realizeaza prin exercitii libere ample, relaxari
segmentare prin miscari oscilatorii, mers pe bicicleta etc.
|
