"Nu promit minuni, oferim în schimb un înalt profesionalism, bazat pe experienţă îndelungată de practică medicală, de cercetare, învăţământ medical superior şi de organizare, în care principii terapeutice clasice şi moderne se împletesc selectiv şi adaptat fiecărui bolnav."

Dr. medic Stroia Victoria

1.3. Dirijarea dinamicii efortului

Activitatea practica, exercitiile efectuate in cadrul unui program si miscarea umana in general, inseamna dupa cum se stie, consum de energie nervoasa si musculara.

Efortul, oboseala, odihna si revenirea la normal sunt fenomene fiziologice asociate, de activitate neuromusculara. Relatia oboseala-odihna regleaza si dozeaza efortul, iar stabilirea corecta a acestui raport este cunoscuta in practica sub denumirea de „dozarea efortului” in timpul activitatii practice si reprezinta una dintre preocuparile kinetoterapeutului.

Dozarea efortului este o problema deosebit de importanta. Exercitiul fizic poate fi un medicament preventiv, curativ sau nociv. In doze neinsemnate poate fi ineficient, in doze corespunzatoare este folositor, iar in doze exagerate poate fi daunator.

Viitorul kinetoterapeut, colaborand indeaproape cu medicul specialist si in special cu kinetoterapeutul, va stabili:

1.   volumul efortului (cantitatea totala de activitate practica, exprimata in numarul de repetari, greutati ridicate sau manevrate, timpul, durata de activitate etc.);
2.   intensitatea efortului (ca factor care permite aprecierea efortului in trepte pornind de la valorile mici, medii, submaximale, maximale care se pot obtine in urma folosirii obiectelor portative sau a contractiilor izometrice);
3.   amplitudinea de miscare;
4.   complexitatea exercitiului fizic.
 

Oricare ar fi programul kinetic stabilit, acesta trebuie sa respecte o structura formata din 3 parti:
 

a. Partea (perioada) de incalzire

1.  reprezinta pregatirea organismului pentru efort, fiind prima parte a programului kinetic;
2.  se realizeaza prin exercitii active, mai usoare, ale tuturor segmentelor, insotite de exercitii de respiratie; exercitii de intindere. In cazul in care un pacient vine la gimnastica direct de la bazin (unde a facut programul de exercitii in apa), atunci se poate renunta la aceasta parte de incalzire;
3.  durata perioadei de incalzire este variabila putand merge pana la 10 minute, fiind in functie de intensitatea exercitiilor folosite pentru incalzire si de nivelul de efort care urmeaza sa fie realizat in perioada de lucru propriu-zisa.
 

b. Partea (perioada) de exercitii propriu-zise

1.  reprezinta perioada programului de lucru propriu-zis;
2.  se realizeaza prin exercitii si manevre specifice patologiei pacientului;
3.  durata programului de exercitii este in functie de afectiune si de particularitatile pacientului.
 

c. Partea (perioada) de incheiere

1.  reprezinta perioada de revenire a organismului dupa efort (dupa executarea programului de exercitii, efortul nu trebuie oprit brusc si organismul lasat in repaus);
2.  intre efort si repaus trebuie sa existe un interval scurt de activitate musculara pentru a preveni aparitia unor incidente neplacute;
3.  durata acestei perioade poate fi de 5-10 minute;
4.  se realizeaza prin exercitii libere ample, relaxari segmentare prin miscari oscilatorii, mers pe bicicleta etc.