Cabinet medical dr. Stroia Victoria - Recuperare Traumatologica Vertebro - Medulara si Neuromotorie (RTVMN)  

 

 



"Nu promit minuni, oferim în schimb un înalt profesionalism, bazat pe experienţă îndelungată de practică medicală, de cercetare, învăţământ medical superior şi de organizare, în care principii terapeutice clasice şi moderne se împletesc selectiv şi adaptat fiecărui bolnav."

Dr. medic Stroia Victoria


Home   Blog  

1. Consideratii generale privind activitatea de kinetoterapie
1.1. Obiectivele de baza ale kinetoterapiei

Precizarea obiectivelor specifice domeniului kinetoterapiei prezinta un punct de plecare important in activitatea viitorului kinetoterapeut.

Astfel, obiectivele generale sunt urmatoarele:

- mentinerea unei stari optime de sanatate si sporirea rezistentei organismului;

- asigurarea cresterii normale si dezvoltarea fizica armonioasa;

- formarea si dezvoltarea deprinderilor si priceperilor motrice, a calitatilor motrice care prezinta un grad insuficient sau incorect de dezvoltare, indici scazuti, urmare a unor tulburari sau sechele.

 

Dupa T. Sbenghe, kinetoterapia trebuie sa reprezinte, in statiunile balneare, alaturi de utilizarea factorilor naturali, componenta principala a acestor cure.
 

Obiectivele de baza in kinetoterapie dupa T. Sbenghe sunt:

 

- relaxarea generala;

- corectarea posturii si a aliniamentului corpului;

- cresterea mobilitatii articulare;

- cresterea fortei si a rezistentei musculare;

- reeducarea coordonarii si a echilibrului;

- antrenarea la efort;

- reeducarea respiratorie;

- reeducarea sensibilitatii.


Obiectivele specifice kinetoterapiei (dupa D. Motet):
a. Pentru kinetoprofilaxie:

- prevenirea starii de boala (kinetoprofilaxie primara sau de gradul I);

- prevenirea agravarii sau aparitiei complicatiilor patomorfofunc- tionale ale unei boli cronice (kinetoprofilaxie secundara sau de gradul II);

- mentinerea/consolidarea rezultatelor obtinute (kinetoprofilaxie tertiara sau de gradul III).


b. Pentru kinetoterapia de recuperare:

- recuperarea deficitului sau a starii de functionare in toate bolile cronice si in special ale aparatului locomotor si cardiorespirator.
 

c. Pentru kinetoterapia terapeutica:

- Tratarea diferitelor boli si afectiuni ale organismului uman prin utilizarea mijloacelor specifice educatiei fizice.


 

Dupa N. Telechi, obiectivele de baza in kinetoterapie sunt:

- refacerea fortei de contractie;

- refacerea mobilitatii articulare;

- refacerea rezistentei musculare;

- refacerea coordonarii musculare.

V. Marcu enumera avantajele principale ale folosirii kinetote-rapiei terapeutice in statiunile balneoclimaterice, atât ca terapie propriu-zisa prin miscare, cât si ca kinetoprofilaxie sau kinetologie functionala de recuperare functionala si prezinta unele metode specifice pentru realizarea obiectivelor, cum sunt:

- gimnastica de corectare si realinierea corpului;

- gimnastica de intretinere a fortei musculare, a supletii articulare si a unei bune coordonari neuromotorii;

- gimnastica sistemului cardiorespirator;

- relaxarea generala si psihica;

- odihna activa.

Dupa opinia reputatului medic C. Baciu, kinetoterapia isi gaseste largi aplicatii in toate sferele reabilitatii, fiind indispensabila recuperarii medicale si readaptarii psihice, nelipsind din spectrul recuperarii profesionale si readaptarii sociale. In raport cu momentul aplicarii celorlalte mijloace ale tratamentului complex, kinetoterapia are ca obiective:

- ameliorarea capacitatii generale de miscare;

- ameliorarea functionala segmentara;

- stimularea starii psihice.
 

Pentru atingerea obiectivelor propuse, kinetoterapia foloseste o serie de tehnici si metode.

 

 

Metode utilizate in kinetoterapie
 

1. Metoda Bobath – bazata pe reactiile de redresare a capului si a gâtului, urmareste modificarea tonusului muscular care in anumite conditii de boala este dezorganizat.

2. Metoda Kabat – introduce schemele de miscare globale ca element facilitator proprioceptiv.

3. Metoda Frenkel – specifica tratamentului ataxiilor locomotorii, porneste de la principiul ca proprioceptia pierduta poate fi, in mare masura, inlocuita prin simtul vizual.

4. Metoda Brunnstrom – se adreseaza in special adultilor hemiplegici

5. Metoda Klapp – utilizata pentru redresarea scoliozelor.

6. Metoda Mézičres – utilizata pentru corectarea lordozelor.

7. Metoda Williams – specifica in tratamentul discopatiilor.

8. Metoda Maigne – utilizata in distorsiunile intervertebrale minore, foloseste manipulari vertebrale.

9. Metoda De Lorme-Watkins – foloseste exercitiile cu rezistenta progresive pentru cresterea fortei musculare.

10. Metoda Niederhöffer-Becker – foloseste exercitiile izometrice in scopul corectarii coloanei vertebrale fata de linia mediana.

11. Metodele Jacobson si Schultze – pentru relaxare musculara progresiva.

12. Metodele Temple-Fay, Phelps, Tardieu, Vojta, Perffeti – specifice recuperarii leziunilor sistemului nervos central.

 

 

 

Cititi si urmatorul articol: "Relatia dintre kinetoterapeut si pacient"

 

Copyright © 2010 - 2020 Doctor in medicina Victoria STROIA